Raport despre starea natiunii. Stand in coate!

Stau eu, asa la inceput de an, ca tot omul care își face raportul, si mintea mea in gandul ei e de a dreptul confuza. Imi lipesc nasu’ de geam si vad o vreme afara de a dreptul sadica. Ma uit la oamenii intalniti in RATB sau metrou si vad o incrancenare similara cu a unor animale isterizate de atacul unui vanator feroce. Aud numai “criza”, si “bani”, una e, altii nu sunt. Vad numai tristete si disperare…oare nu mai stim sa murim cu zambetu pe buze?!
As vrea sa cobor la metrou si sa vad doua pitzipoance cu genti tip geamantan (stitzi voi, de alea de zici ca si-a atarnat garsoniera de brat, de ai putea lesne sa ascunzi un vitzel in ele si stau pe antebratul erect a lu’ pitzi) ca discuta si una ii zice celeilalte: “Si, zi, fata, tu cu ce te imbraci de criza?”
Sau doua gospodine stau pe scaunele de pe peron cu papornitele in jurul lor (astea cred ca sunt fostele pitzipoance din anii ’60, ca si ele umbla cu ditamai gentile dupa ele…doar ca ale pitzipoancelor din 2009, gentile, sunt din piele artificiala, iar a alora din anii ’60 sunt din rafie in alb si rosu) si cea cu caciula infipta in cap ca si casca de la coafor o intreaba pe cealalta: “Si, zi, mata ce ai gatit de criza?”
Mai incolo, tot pe scaune, tot doua doamne, pe la 30 – 35 de ani. Una dintre ele o intreaba pe cealalta ”Ce iti face, fata, criza?” si de data asta stau sa aud si raspunsul…”E bine, tu, creste!”. Revine cea care a intrebat: “Da, fata?! Si a mea, fata. Daaa! E bine. Ma uit la ea cat creste de repede…n-ai vazut asa ceva. De la Craciun pana acum…sa nu o mai recunosc!”
Si uite asa mi-am dat seama ca “CRIZA” a devenit personaj in viata noastra. Creste, ne domina viata, ne face programul. Dar a vazut-o cineva cu adevarat? I-a simtit mana rece pe umar (ma refer la noi, astia oarecare, nu cei care au ce sa piarda)? Sau suntem doar victime a unei panici create pe cale artificiala? Dar o sa revin si la asta…mai incolo.