În fiecare bloc există câte un mister. La noi, misterul locuiește la etajul doi și își face apariția doar seara, ca o fantomă parfumată. Sexy „domnișoara X” a deschis imaginația lui Vladone. Nu că ar fi greu să i să deschidă imaginația. Și o cutie de frigider abandonată ar putea să-I creeze fantezii.
Nimeni din scară nu știe cu ce se ocupă fantoma parfumată. Toate ”doamnele respectabile” o suspectează că e ”femeie întreținută, fa, nu văzu-i ce țoale are?! Când muncește asta, fa? Noaptea e lumină la ea ca ziua, iar dimineața ea doarme. E parașută” – se trag concluziile.
Vladone e de altă părere. ”E influenceriță, tati. Nu ai văzut-o ce sexy se îmbracă. Ea dă trendul. E ca Kardashian al cartierului – botox de calitate, implant mamar și fesieri de braziliancă.”. Aș fi fost curios să aflu de unde știe atâtea că el noapte se presupune că doarme când misterioasa dă party cu lumini (apropos, singura intrebare care mă roade la vârsta asta e: ”cât i-o veni întreținerea la asemenea consum de electricitate?”), iar ziua când iese ”brazilianca” din casă el e la școală sau la antrenamente?! Am evitat să pun întrebări de frică că cine știe ce aflu.
Întâlnirea
Eu, Jean Bica, n-am avut treabă direct cu ea, până într-o seară când m-a bătut la ușă. Era plânsă, cu rimelul scurs. „Domnu’ Jean, nu vă supărați, am o problemă mare. Mi s-a stricat laptopul și… am rate de plătit. Dumneavoastră știți să reparați calculatoare?”
Nu sunt eu specialist, dar curiozitatea m-a făcut și specialist. Cred că eram în stare să spun că repar și nave spațiale rămase în pană pe cine-stie-ce galaxie. Am chemat-o pe băncuța din fața blocului ca să mi dau șansa unor comentarii.
„Munca e muncă”
Mi-a dezvăluit ca o cheamă Dora și face videochat. Are nevoie de laptop că el ”plătește facturile”. N-am judecat-o nicio clipă. Fiecare își câștigă traiul cum poate. Eu repar calculatoare, ea repară singurătatea bărbaților. Important e să plătești întreținerea la timp și să nu-ți deranjezi vecinii cu gălăgie.
Am rezolvat problema: un cablu slăbit. Cinci minute de treabă. Ea, recunoscătoare, a vrut să-mi dea bani. „Lasă, domnișoară, nu pentru asta. Păstrează-i pentru rate. Și vezi să-ți faci backup, că nu se știe niciodată când crapă hardul.”
Reacția blocului
A doua zi, evident, tot cartierul știa că „Jean Bica s-a întâlnit cu femeiușca de la doi, aici în fața blocului au parafat. Ea a vrut să-i dea bani, rest, probabil, de la o prestație mai veche”. Și cum funcționează bârfa: după trei ore, devenisem „client fidel”, după două zile – ”pește”.
Eu am râs. Am lăsat zvonurile să crească singure, cum crește iarba printre dale. Nu trebuie să le uzi. Ele se hrănesc din imaginația oamenilor. Nu vreau să mă gândesc cât mă urăște Vladone. Parcă îl și văd peste ani de zile pe canapeau unui psiholog fițos cum se plânge de traumele din copilarie când ta-su (adică eu) i-a furat marea iubire.
Morala
Am înțeles atunci ceva simplu: nu e treaba mea să judec. Dacă pot să dau o mână de ajutor, o dau. Restul e zgomot de fundal.
Pentru mine, povestea s-a terminat acolo, cu un cablu strâns și un „mulțumesc” șoptit. Dar pentru bloc… oh, pentru bloc, încă se scriu sezoane întregi. Iar pentru Vladone, o primă lecție. Oricât stalkerești pe cineva important e să fi acasă când el are nevoie de tine. Am zis!
