Împărțim jucăriile, dar nu și iubirea
Când apare al doilea copil, primul simte, adesea, că i s-a confiscat lumea. Deodată nu mai e el singurul copil în mica familie, nu mai e centrul universului. Oricât de mult încerci să fii echitabil, nu scapi de suspiciunea din privirea lui: „Îl iubești mai mult pe ăla mic?”.
Adevărul crud este că iubirea nu se împarte. Se multiplică. Dar asta nu e evident pentru un copil care vede că mama stă cu bebelușul în brațe. Ca părinte, trebuie să-i arăți, nu doar să-i spui. Să existe momente doar cu el. Să îl implici în grijile pentru cel mic, nu ca pe un „mic părinte adjunct”, ci ca pe un partener de joacă și protecție.
Lecții de negociere
Rivalitatea e normală. Din ea se nasc comparații, conflicte, chiar și primele lecții de negociere. Dar dincolo de toate, ce rămâne important e mesajul care trebuie repetat, nu doar prin vorbe, ci și prin gesturi: dragostea nu e un tort care se taie în felii din ce în ce mai subțiri; e un izvor care nu seacă, oricât ai lua din el.
