Nu mai sunt de mult un “jucător”, sunt însurat și cu doi copii…Chiar dacă aș mai încerca sau aș mai vrea nu aș putea să “joc” mai sus de divizia D, divizia de sector, ba chiar divizia de scara blocului, dacă mă calific, poate. Aș fi tentat să mă laud că am jucat în divizia națională, poate chiar în Champions League… Nici pe situri de matrimoniale nu umblu, ba chiar nici siturile porno nu le frecventez și am fost de râsul prietenilor când nu am stiut cine e Mia Chalifa. Eu rămăsesem la Cicciolina (pe aștia mai tineri v-am închis. Cicciolina e un fel de Mia Chalifa ai perioadei mele). Am exagerat puțin pentru a contura autoironia a ceea ce va urma. Trebuie specificat că ceea urmează nu mă miră. Mailul meu este public cam la toate instituțiile publice, situri de shopping, bănci, telefonie etc. și sunt convins bazele de date cu mailuri nu sunt tocmai păzite exemplar, ba poate chiar fac parte din tranzacții pe sub tastatură.
Într-un exces de zel, la un moment dat, mă ia așa de la “subsiori” să îmi fac curat în mailuri. Am șters ce nu prezenta interes și am ajuns indubitabil și în categoria spam în ideea că poate a ajuns acolo ceva important care merită salvat și… am găsit următoarele două mailuri. Am să las boldit mesajul inițial și neboldit cu italic comentariile mele. Am păstrat 100% scrierea și punctuația mailului, iar la final am lăsat și mailul expeditorului. Poate există printre voi cineva interesat care a rămas impresionat de adâncimea vorbelor…
“Salut, cine esti. (După cum se observă nu este o întrebare, pur și simplu mă ia așa cum sunt. Mă știe și mă acceptă așa cum sunt, deci nu mă intreabă cine sunt. Știe cine sunt și mă salută! Ce poate fi mai frumos?!) E-mailul tău mi-a fost dat la o agenție de căsătorie, întâlnindu-se prin internet. (Recunosc sincer că aici am fost putin bulversat pentru că nu am înțeles cu cine s-a întâlnit agentia de căsătorie pe internet când i-a dat mailul meu. Îmi inchipui că și agențiile astea de căsătorii au și ele nevoi, au nevoi și ele, dorințe…și-o fi dat întâlnire cu vreun atelier de tinichigerie, musculos, viril…singur. Si ce să vezi?! La întâlnire veni si Eugenia (semnatara acestor rânduri), moț, să le strice combinația. Și agenția de căsătorii ca să scape de ea i-a dat mailul meu. “Ia, fată, de aici mailul ăsta și scriei lu’ agariciu’ ăsta poate îți găsești și tu fericirea și nu mai stai în calea fericirii mele” Mi-a luat mult timp să vă trimit această scrisoare. (Ce înseamnă să fi “valoare”?! Deja îmi vorbește cu „dumneavoastră”!) Combinația de circumstanțe din viața mea mi-a dat încredere să te trimiți. Este timpul să ne zguduim complet viața. (Am trecut ușor peste “să te trimiți” și curiozitatea de a știi ce combinații de circumstanțe i-a dat curaj Eugeniei să mă abordeze, pentru că am rămas marcat de următoarea propoziție. Cât de adânc zice “este timpul să se zguduim complet viața”?! Bă, băieți (și fete), cine nu rămâne bulversat la un mesaj de genul ăsta. Motivațional! Eugenia, dacă eram cu vreo 10-15 ani mai tânăr, mai necăsătorit și fără vreo două maimuțe atârnate de gâtul sau piciorul meu aș fi sărit și aș fi spus: „Să ne ZGUDUIM Eugenia, să ne ZGUDUIM! Până ne dau mucii pe nas și cresc urechi lungi ca la iepuri!” Atât de persuasivă ai fost cu această propoziție) Caut barbat pentru o relatie serioasa! Ești un om liber? (Asta da întrebare. Cine, naiba, mai știe daca e liber. Aș fi stat putin la o dezbatere privind “cât de liberi suntem și ce e libertatea”. Am apreciat tema filosofică și m-am grabit să vad ce îmi mai zice Eugenia. Cauți o fată pentru o relație serioasă? Să legăm cunoștința și comunicarea noastră plăcută! Numele meu este Eugenia. (Încântat de cunoștință!) Am douăzeci și opt de ani. (Du-te naibi! Nu te-a învățat mămica ta să nu vorbești de sfoară în casa spânzuratului?! Păi ce naiba să fac eu cu tine, puiule? Să te cresc?! Hai că m-ai pierdut! Ce să vorbesc eu cu tine? Știi tu ce e aia reumatism?Ai auzit tu de fond de rulment? Du-te naibi!) M-am născut și am trăit în Ucraina. Orașul Cernigov. Momentan m-am mutat întâmplător în orașul Belgorod, în Rusia. Dar despre asta voi scrie în scrisoarea următoare. (Nici nu am căutat pe Google Maps pe unde e Cernigov în Ucraina pentru că mi-a atras atenția acel “întâmplător”. Ca din întâmplare Putin a venit peste voi, ca din întâmplare v-a bombardat și tot ca din întâmplare te-ai mutat în Rusia de unde, ca din întâmplare, îmi scrii mie total dezinteresat! Și eu care credeam că e dragoste adevărată. Profitoare mica!) Cred că distanța nu este o piedică pentru comunicarea noastră? Am auzit multe exemple de cupluri din două țări diferite care au reușit să creeze relații serioase fericite. Poate că aceasta este și o poveste despre noi! Fiecare dintre noi are dreptul deplin de a fi fericit! Dacă există o singură șansă din 1 000 000 de șanse să fie împreună, să nu o ratam! Vă rog, trimiteți-mi un răspuns NUMAI dacă sunteți interesat de o relație! Acest lucru este important pentru mine! Voi aştepta! Mai multe informații despre mine și despre viața mea, băieții, în următoarea scrisoare după răspunsul dumneavoastră la mesajul meu. Sunt fericit să încep cunoștința noastră. (eugenia.lapo4ka@belgorod-mail.com) (Băi, ce să zic?! Citind finalul mă gândeam că “uite, o fată crescută bine. Mică, dar respectuoasă. “Trimiteți, sunteți”?! Pozitivă: “o șansă la un milion, fiecare are dreptul să fie fericit”, când… frână! Dacă aceel “băieții” dintre virgule nu m-a speriat prea mult pentru că mă gândeam că la 28 de ani doar nu o fi stat în pivniță 20 de ani și apreciam onestitatea de a spune încă de la început câți a înșirat…” Acel “sunt fericit” m-a blocat total. Mi-a blocat chacrele pe close! Păi bine, mă, Eu-geniule, îmi înșiri texte de toți avem dreptul la fericire, la o șansă dintr-un milion, te dai timid că ți-a luat mult să te decizi să îmi scrii, că să ne zguduim viața…și cand visez și eu frumos la chestie interzisă minorilor, ce să vezi!?, Eugenia e de fapt Eugeniu?!)
Am îngăimat un “marș de aici !”, am dat delete și am trecut mai departe. O altă oportunitate amoroasă.
Bună, cine ești;) Ce mai faci? Aș fi bucuros să te cunosc. Sunt singur, nu am copii. Vânez un Gentleman fericit;) vă scrie o femeie viitoare. Prefer o relație serioasă. Unde locuiţi? (svetlana rangorsta154@gmail.com) (Vezi, băi, Eugeniule? Așa e corect! Nu îmi scrii o pagină întreagă, mă ridici și apoi îmi dai drumu’. Așa se face. Pozitiv, o dăm în glumă de la început. Filosofăm, dar bagăm și un smile ca să nu luăm viața prea în serios că oricum nu scapam vii din ea. Actuala Svetlana, fost Svetlan, probabil, ar fi bucuros să mă cunoască, e singur, nu are copii, vânează…E el Svetlan acum, dar e optimist…va fi o femeie viitoare și îmi scrie în perspectivă și se semnează Svetlana! Învață și tu, băi, Eugeniule, că d-aia nu îți găsești fericirea la 28 de ani).
Cam ăsta a fost momentul meu de glorie. Ar fi trebuit să salvez mesajele astea ca să i-arăt soției că mă mai vor femeile (o să o țin de vorbă ca să nu vadă că Eugenia și Svetlana sunt altceva decât ceea ce par), ba chiar ar fi trebuit să le arăt și copiilor ca să vadă ce tată au! Hai că poate mai revin ele sau or avea prietene și s-or vorbii între ele… “Fată, e unu’ în România, e piesă fată, nu l-am văzut niciodată, dar mie nu mi-a răspuns. Încercă tu, fată, poate tu îl prinzi!”
Hai, Doamne Ajută!
