Va mai aduceti aminte de momentele cand unul sau amandoi parinti ne faceau teoria “A fi sau a nu fi OM”, cand ne spuneau “Fiica mea (sau Fiul meu, dupa caz), invata (sau mananca, citeste, fi bun) ca sa ajungi OM! Mult timp am fost curios, ce e aia sa fi OM, adica…eu nu sunt? Chiar am vrut sa vad cum arata un OM, sa mi-l arate si mie sa vad cum naiba arata…mi-au dat tot felul de exemple…si aratam ca ei: doua maini, doua picioare, par in cap si picioarele pana la pamant. Ce aveau ei si eu nu aveam?! Varsta?! Pai o sa o am…speram eu…si acum mai sper…desi parca cu zice trece ma gandesc ca nu o sa imi fie usor sa ajung eu la pensioara… Asa ca am cautat definitii…si am gasit una…si de atunci o port in minte. Prima “definitie” a facut istorie, cea de a doua e mai recenta…primul este unul dintre scriitorii mei preferati…de al doilea nu am auzit!
Rudyard Kipling, DACA
Daca esti calm, cand toti se pierd cu firea
In jurul tau, si spun ca-i vina ta;
De crezi in tine, chiar cind Omenirea
Nu crede, dar ii crezi si ei cumva;
De stii s-astepti, dar fara tevatura;
De nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
De nu raspunzi la ura tot cu ura
Si nici prea bun nu pari, nici prea-ntelept;
Daca visezi – dar nu-ti faci visul astru;
De poti sa speri – dar nu-ti faci jindul tel;
De-ntampini si Triumful si Dezastrul
Mereu senin si in acelasi fel;
Daca suporti sa-ti vezi vorba sucita
De sarlatan, ce-ti spurca al tau rost;
De poti ca munca vietii, naruita,
S-o faci de la-nceput precum a fost;
Daca-ndraznesti agonisita-ti toata
S-o pui, far’a clipi, pe-un singur zar
Si, dac-o pierzi, sa-ncepi ca prima data
Far-sa te plingi cu un oftat macar;
De stii, cu nerv, cu inima, cu vina,
Drept sa ramii, cind ele june nu-s,
Si stai tot dirz, cind nu mai e stapana
Decit Vointa ce le tine sus;
Daca-ntre Regi ti-e firea neschimbata
Ca si-n Multime – nu strain de ea;
Amic sau nu, de nu pot sa te-abata;
De toti de-ti pasa, dar de nimeni prea;
Daca ti-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Sa treci si s-o intreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
si, mai mult, fiul meu: atunci – esti Om!
Kostas Varnalis
Anti Daca
De poti sa faci pe prostu’ cand altul te repede
Facand-o pe desteptu’, si c-un cuvant nu-l certi,
De nu te-ncrezi in nimeni si nimeni nu te crede,
De-ti poti ierta pacatul, dar altora nu-l ierti,
De nu amani o clipa un rau sa implinesti
Si daca minti mai tare cand altii nu spun drept,
De-ti place in iubire cu ura sa izbesti
Si totusi iti pui masca de sfant sau intelept,
De te tarasti cu viermii si-n visuri nu-ti iei zborul
Si numai interesul il sui la rang de tel,
De parasesti invinsul si treci cu-nvingatorul
Si-i vinzi fara sfiala pe amandoi la fel,
De rabzi sa-ti afli scrisul si spusa talmacite
Drept adevar sa-nsele multimea oarba si,
Cand vorbele si fapta in vant ti-s risipite,
Tu, dandu-le la dracu’, poti altele scorni,
De poti sa faci intruna dintr-un castig o mie
Si patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn,
De nu-ti platesti banutul luat cu datorie,
Dar tu sa fii platitul gasesti ca-i drept si demn,
De poti sa-ti storci si gandul, si inima, si nervii,
Imbatranite-n rele, sa faca rele noi,
Si, sub nehotarare plecandu-te ca servii,
Cand toti striga „’nainte!”, doar tu sa strigi „’napoi!”,
Daca, stand in multime te-mpaunezi semet,
Dar langa cel puternic ingenunchezi slugarnic,
Si pe dusmani sau prieteni, tratandu-i cu dispret,
Te faci ca tii la dansii, dar ii inseli amarnic,
Daca nu pierzi momentul sa faci oriunde un rau
Si-n umbra lui te-nlinisti ca-n umbra unui pom,
Al tau va fi Pamantul cu tot prisosul sau.
Vei fi intre domni Intiiul, dar niciodata OM!
