Mintea sus, pantalonii jos…
Am avut recent o discuție ca-n filmele cu Stan și Bran, dar fără umorul involuntar: „Tati, toată lumea poartă pantalonii jos. E stil. E swag.”
Adică să-ți vezi boxeriăi la fiecare aplecare. Mă uit la el, el la mine. Eu port pantaloni când mai sus, când mai largi, dar niciodată ca o promisiune de striptease accidental.
A zis că-s demodat. Că încerc să-l „conformez la norme sociale absolute”. Adică să nu-și arate cracul pe holul liceului.
I-am zis că dacă-i cad pantalonii la sport, nu-i garantez ca scapa de bullingul inerent și că nu o sa-i aduc aminte toată viata de acest episod. Râde. Zice că el și colegii lui așa se exprimă. I-am răspuns că noi ne exprimam cu insigne și blugi de la second.
Generația „pantalonului în vine” e aici. Ne-am predat. Nu îi aleg eu pantalonii sau cum îi poarta, eu doar plătesc. Atât a mai rămas din autoritatea mea: sa aleg cu ce platesc si când.
Citește rubrica JURNAL DE TATA JEAN – MANUAL DE SUPRAVIEȚUIRE ÎN PARENTING – Am fost ”tati”, sunt ”tata” si ma pregatesc sa fiu ”babacu’ ”. Manual de supravietuire in parenting. Tata Jean versus Vladone si Tonica.






