A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi, ar fi fost…
…o mamă singură, divorțată, cunoscută în sat drept Capra. Nu de alta, dar avea trei copii din trei relații diferite și mergea de colo-colo cu căruciorul plin, mereu pe fugă, mereu transpirată, mereu cu o pungă de pufuleți în geantă.
Ziceai că-i la maratonul vieții, dar ea alerga doar după lapte la ofertă și după ideea că „măcar unul din ăștia trei o să ajungă om”.
Ei bine, Capra avea trei iezi. Primul era influencer, trăia din stories cu „mami e cea mai bună bucătăreasă”, dar mânca doar McDonald’s. Al doilea se înscrisese la 4 facultăți online, dar nu termina niciuna, că-l epuiza Netflixul. Al treilea, cel mic și mai cu moț, învățase de mic să se ascundă când simțea că urmează scandal.
Capra cântă, iezi ascultă
Într-o zi, Capra plecă la oraș să rezolve niște treburi: taxe, rate, și-o programare la pensat sprâncenele – rare momente de autoîngrijire. Dar înainte de a ieși pe ușă, le dădu copiilor sfaturi înțelepte:
– Să nu deschideți ușa decât dacă mă auziți spunând parola: „Sunt mama voastră și am adus pâine, lapte și nervi întinși la maxim.”
Dar cum în orice poveste românească trebuie să apară un personaj toxic, vine și Lupul. Un vecin dubios, fost iubit de-al Caprei, cu numele real Gicu, dar poreclit „Lupul” pentru că trăia din combinații și avea mereu o scuză pentru ce n-a făcut.
Lupul, auzind că băieții-s singuri acasă, bate la ușă:
– Copii, deschideți, că sunt mama voastră!
Dar îi ieși vocea prea groasă, de ziceai că-i narator de Discovery Channel.
– Nu ești tu mama! Mama zice mereu că suntem motivul pentru care n-are viață personală! – răspunse iedul cel mic.
Atunci când iezii (NU) ascultă
Lupul își drese glasul, își puse o perucă blondă și-și dădu cu parfum ieftin, să semene a mamă obosită. Încercă din nou, dar tot nu-i ieși. Numai că cei doi iezi mai mari, curioși și dornici de atenție, au deschis.
Ce-a urmat? Ei bine… i-a „înghițit” pe amândoi. În sens metaforic. Le-a luat telefoanele, le-a spart parolele, le-a furat datele bancare și le-a postat poze penibile din copilărie pe rețelele sociale.
Când s-a întors Capra, a găsit ușa deschisă, apartamentul vraiște și pe cel mic ascuns în cuptorul … cu microunde (nu am zis că era deștept, doar mic). A aflat totul și a zis: Gata. Până aici. Mamă calmă, da’ nu proastă.
A scos frișca din frigider (că o uitase acolo), și-a pus o cafea amară și-a jurat răzbunare. S-a dus la Lup, i-a spart contul de TikTok, i-a scos datele fiscale pe blog și i-a trimis ANAF-ul.
Morală?
Nu-i de ajuns să ai parolă, trebuie să ai și discernământ. Și dacă ești ied, stai naibii cu mintea limpede și Netflixul închis cât e mama plecată. Iar de ești mamă de iezi și ești…capră, așteaptă-te ca la un moment să te ardă lupul, gratis. Dacă însă ești lup, o-i fi ars-o tu pe capră, dar nici ea nu ajuns aici doar fiind capră cu tine, mai stie și ea pe unul, pe altul. De asemenea, dacă ești un cititor care a ajuns până la finalul acesti povești pentru adulti…e doar vina ta, nu te-a obligat nici lupul, nu te-a sedus nici capra, nici iezii nu s-au milogit de tine, cât despre mine…numai de bine!
