Primul zid între voi – și cum să nu-l faci mai înalt
Vine o vârstă când copilul, altădată lipit de tine, îți aruncă în față: „Nu mai vreau să vorbesc cu tine!”. Pare sfârșitul lumii. În realitate, e doar începutul independenței.
Greșeala cea mai mare e să reacționezi cu același zid: „Bine, cum vrei!” sau cu furie: „N-ai să-mi vorbești mie așa!”. Zid peste zid, și în curând nu se mai vede nimic prin ele.
Respiri. Lași emoția să treacă. Și spui simplu: „Eu rămân aici când o să vrei să vorbim.” Nu insiști, dar nici nu te retragi. E semnalul că iubirea nu e șantajabilă.
În timp, zidurile devin ferestre dacă nu le vopsești cu orgoliu. Copilul învață că poate să se închidă fără să piardă legătura. Și că părintele lui știe să fie adult chiar și atunci când el nu poate.






