Freelancer al șoselelor
Într-un cartier de la periferia Bucureștiului, unde blocurile gri se înălțau ca niște monumente ale tristeții post-comuniste, iar spațiile verzi erau mai mult o legendă urbană, trăia Ali Baba. Nu era un tăietor de lemne, că lemnele se vând la Dedeman, ci un livrator de pizza, un freelancer al șoselelor, un erou anonim al fast-food-ului. Ali Baba, un tip simplu, cu un scooter scârțâind și o viață la fel de monotonă ca o emisiune TV de știri din anii ’90, visa la o viață mai bună, la o pizza cu mai mult topping și la o zi fără clienți recalcitranți.
Fratele său, Cassim, era un „om de afaceri” prosper, cu un lanț de spălătorii auto și o colecție impresionantă de ceasuri false. Cassim era genul de tip care, dacă găsea un leu pe jos, se apleca să-l ia, dar numai după ce se asigura că nu-l vede nimeni. Era lacom, arogant și convins că succesul se măsoară în numărul de like-uri la pozele cu mașini de lux închiriate.
Il Comandante si cei (aproximativ) 40 de hoți
Într-o zi, în timp ce Ali Baba livra o pizza cu de toate (mai puțin cu bun-simț, că era pentru un influencer), a auzit un zgomot ciudat venind dintr-un depozit abandonat de la marginea cartierului. Era o gașcă de tipi cu cagule și hanorace negre, descărcând cutii misterioase dintr-o dubă fără numere. Erau Cei 40 de Hoți, o bandă specializată în cyber-furturi și hacking de date, condusă de un tip carismatic, dar periculos, poreclit „Comandantul”. E, nu erau ei chiar 40, poate 39, poate 41, dar pentru povestea de față o să zicem ”aproximativ” 40 de hoți.
Ali Baba s-a ascuns după un tomberon (locul lui preferat de meditație) și a ascultat. A auzit o voce răgușită, a Comandantului, care spunea: „Deschide-te, server-ule!” Și, ca prin minune, ușa metalică a depozitului s-a deschis cu un zumzet electronic. Hoții au intrat, au descărcat marfa (care părea a fi hardware de ultimă generație și hard-disk-uri externe) și apoi, Comandantul a strigat din nou: „Închide-te, server-ule!” Și ușa s-a închis la fel de misterios.
Ali Baba, uimit, a așteptat să plece hoții, apoi s-a apropiat de depozit. A încercat „Deschide-te, server-ule!” și, spre surprinderea lui, ușa s-a deschis. Înăuntru, nu erau comori de aur, ci rafturi pline cu servere de mining de criptomonede, hard-disk-uri cu date furate și o grămadă de laptop-uri de ultimă generație. Era o mină de aur digitală! Ali Baba, un tip onest, a luat doar câteva stick-uri USB cu software de mining și câteva hard-disk-uri vechi, crezând că sunt inutile.
S-a dus acasă și i-a povestit lui Cassim. Cassim, cu ochii sclipind de lăcomie, a vrut să știe tot. L-a forțat pe Ali Baba să-i spună parola, apoi, fără să stea pe gânduri, a plecat spre depozit, visând la milioane de euro în criptomonede. A intrat, a început să încarce tot ce-a putut într-o dubă închiriată, dar, orbit de lăcomie, a uitat parola de ieșire. A încercat „Deschide-te, Bitcoin-ule!”, „Deschide-te, Ethereum-ule!”, „Deschide-te, cont bancar elvețian-ule!”. Nimic.
Cei (aproximativ) 40 de Hoți s-au întors și l-au găsit pe Cassim blocat în depozit. Comandantul, un tip cu simțul umorului (negru), a decis să-i dea o „lecție”. L-au hack-uit pe Cassim, i-au golit conturile bancare, i-au șters toate selfie-urile de pe cloud și l-au lăsat legat, cu un bilet pe frunte: „Așa pățești când ești lacom și nu știi parolele!”.
Ali Baba, îngrijorat de dispariția fratelui său, a apelat la Morgiana, o vecină tânără, hacker de meserie și streamer pe Twitch, care avea mai multă minte decât toți cei 40 de hoți la un loc. Morgiana, o fată cu părul roz și ochelari de gamer, era genul care putea sparge orice sistem, de la cel de securitate al băncii la cel de livrări de pizza.
Morgiana a investigat. A scanat rețelele, a monitorizat traficul de date și a descoperit că hoții se pregăteau să mute toate serverele într-o locație mai sigură. A aflat și că Comandantul plănuia să se deghizeze în curier de pizza pentru a-l spiona pe Ali Baba.
Morgiana a pus la cale un plan. L-a convins pe Ali Baba să organizeze o „petrecere a gamerilor” în apartamentul lui, invitând toți livratorii de pizza din cartier. Când Comandantul a apărut, deghizat în curier, Morgiana l-a recunoscut. A început să danseze, nu un dans oriental, ci un breakdance furios, în timpul căruia a reușit să-i fure Comandantului stick-ul USB cu toate parolele și cheile de acces la servere.
Apoi, cu o mișcare rapidă, a dezactivat sistemul de securitate al depozitului și a anunțat poliția (care, evident, a ajuns cu o întârziere demnă de o comedie). Hoții au fost prinși, serverele au fost confiscate, iar Comandantul a fost trimis la „pușcărie digitală” (adică i-au blocat toate conturile de social media și accesul la internet).
Ali Baba a devenit un erou local, nu pentru că a găsit o comoară, ci pentru că a ajutat la prinderea hoților. Nu s-a îmbogățit, dar a învățat o lecție valoroasă: că adevărata bogăție stă în inteligență, curaj și în prieteni de încredere (mai ales dacă sunt hackeri buni).
Epilog:
Cassim a fost eliberat, dar a rămas fără bani și fără selfie-uri. A ajuns să lucreze ca livrator de pizza, cu un scooter scârțâind, exact ca Ali Baba la început. Comandantul, după ce a ieșit din „pușcăria digitală”, a devenit consultant în cybersecurity, folosind experiența lui de hoț pentru a-i ajuta pe alții să se apere.
Iar Ali Baba și Morgiana? Ei au continuat să livreze pizza și să stream-uiască pe Twitch, dar acum cu un zâmbet mai larg și cu o înțelegere mai profundă a lumii digitale. Și, din când în când, când treceau pe lângă depozitul abandonat, îi făceau cu ochiul, ca unui vechi prieten care le-a arătat că și într-un server se poate ascunde o poveste.
