Dragi părinți,
Ne uităm adesea la copilul nostru prin prisma a ceea ce am vrea să fie. Vrem să fie mai bun la sport, mai vorbăreț, mai ordonat. Proiectăm asupra lui propriile noastre așteptări, dorințe neîmplinite și, uneori, frici. Și, fără să ne dăm seama, îi transmitem un mesaj subtil: „Te iubesc, dar…”
Un copil are nevoie să fie iubit exact așa cum este. Cu temerile lui, cu talentele lui ascunse, cu imperfecțiunile care-l fac unic. Să-l iubești necondiționat înseamnă să-i validezi sufletul, să-i spui că e suficient de bun, exact așa cum este.
Nu are nevoie de comparații cu fratele sau cu prietenul de la școală. Are nevoie de un spațiu sigur în care să crească, să exploreze și să-și descopere propriile pasiuni, nu pe ale tale.
Așa că, data viitoare când simți că vrei să-i corectezi o imperfecțiune, oprește-te. Iubește-l, pur și simplu. Fără „dar”, fără „dacă”. Iubește-l așa cum este. Este cel mai prețios cadou pe care i-l poți face.
Cu drag,
