Cum ai grija de sănătatea fizică trebuie să ai și de cea mentală sau Cum să nu-ți explodeze capul în adolescență (și nici mai târziu)
Sănătatea mentală?! Subiect tabu pe vremea mea. Dacă ziceai „mă simt anxios”, îți răspundea tata:
– Anxios? Pune mâna pe aspirator, îți trece!
Azi, lucrurile s-au mai schimbat. Slava Domnului.
Și avem cărți ca cea a lui Alice James, care reușesc ce nu reușesc părinții, diriginții și toți profesorii de educație civică la un loc: să vorbească deschis, clar și empatic despre sănătatea mentală.
Ce găsești în carte?
Un ghid pentru adolescenți, scris pe înțelesul lor, dar fără să-i ia de sus sau să-i îndese în clișee.
Alice James știe exact cum să explice:
- Ce sunt stresul, anxietatea, depresia (și de ce nu-s doar „toane”)
- Cum funcționează creierul adolescentului (spoiler: uneori nu funcționează)
- Ce e normal și ce nu, când vine vorba de gânduri și emoții
- Când și cum să ceri ajutor fără rușine
Totul e însoțit de desene, exemple concrete și un limbaj relaxat, prietenos. Genul de carte care se citește în pat, cu o cană de ceai, nu la catedră sub amenințarea testului surpriză.
Vladone ce-ar zice?
Probabil ar zice că el nu are probleme.
Dar când ajunge la capitolul cu „Gândurile negative care vin noaptea ca țânțarii”, o să se recunoască și el.
Sau când aducem vorba despre freza sa ”broccoli” și tunsul săptămânal mai abitir decât un star rock cu milioane de fani și mii de apariții publice.
Și poate nu o să mai creadă că doar el simte că nu e suficient, că nu știe cine e sau că uneori ar vrea să se ascundă sub birou la școală.
Tonică?
Tonică e mai poetic. El ar aprecia metaforele.
Și ar zice ceva de genul: „Cartea asta e ca o pătură pentru gânduri”.
Și da, fix asta e: o pătură informată, caldă și blândă, care îți spune că e ok să nu fii mereu ok, dar și că se poate mai bine – cu răbdare, sprijin și încredere.
Ce învățăm noi, părinții?
Că nu tot ce ni se pare „prostie” e așa.
Că uneori copilul nu e obraznic, ci pur și simplu copleșit.
Că sănătatea mentală e ca igiena: nu o vezi mereu, dar se simte când lipsește.
Și poate, cel mai important, că nu trebuie să avem toate răspunsurile – ci doar urechile deschise și brațele disponibile (chiar dacă ni le refuză uneori cu un „Laaasăăă, tataaa…”).
Verdictul lui Jean Bica:
Cartea asta nu predică. Nu dramatizează. Nu bagă sperietori.
E doar un prieten de nădejde pentru adolescenți și părinții lor.
Un soi de Google empatic, fără reclame și fără „știai că ești pe cale să faci burnout?”.
O recomand tuturor copiilor care au gânduri încurcate, părinților care vor să fie mai aproape de ei, și oricui simte că e timpul să își pună ordine în suflet. Mai ales mamelor de stau la colțul școlii și se plâng că au ”chakrele legate”, poate i le dezleagă o carte citită, chiar dacă e despre și pentru adolescenți.
Citește si alte articole din rubrica JEAN BICA RECOMANDĂ – CARTE – Cărți care nu te vor plictisi (sau măcar nu te vor face să regreți că le-ai luat în mână). Oferim alternative, descoperim lucruri și propunem recomandări sincere, fără pretenții de experți.
