Sau de ce nu poți să nu mai mănânci seara
Ai zis vreodată: „Gata, de mâine mă apuc serios!”?
E clar, ai nevoie de putere. Ai nevoie de cartea asta.
Kelly McGonigal, psiholog, cercetător și probabil și o sfântă a autocontrolului, vine și ne spune:
Voința nu e ceva ce ai sau n-ai – e ca un mușchi.
Și da, se atrofiază la primul miros de covrigi calzi.
Ce zice cartea?
- Voința are 3 fațete:
- „Vreau să fac ceva.”
- „Nu vreau să fac altceva.”
- „Cine vreau să devin.”
(Adică tu, cu gândul la sală, ținând o pizza în brațe, visând la abdomenul cu pătrățele.)
- Autocontrolul nu e despre forță, ci despre conștiență.
Vrei să reziști tentației? Învață să o observi, nu să o negi.
(Adică recunoaște că ți-e poftă, nu te minți c-o salată e mai bună.) - Factorii de mediu contează.
Nu ești slab. Ești înconjurat de ispite.
E greu să slăbești când raftul cu napolitane îți face cu ochiul zilnic.
Ce zice Jean Bica?
Eu am crezut ani de zile că n-am voință.
Până am aflat că de fapt am, dar mi-o consum toată încercând să nu urlu la copii.
Restul merge pe supraviețuire cu pâine caldă și Netflix.
Dialoguri din familie:
Tonică, lingând un cornet de înghețată:
– Tati, tu ai voință?
– Am. Uite, îmi vine să-ți iau înghețata, dar mă abțin.
Vladone, după ce a făcut 3 abdomene:
– Cred că mi-am rupt ceva. E normal?
– E normal să nu te apuci de sport doar pentru că te-ai uitat la Rocky.
Ce înveți din carte?
- De ce ne sabotăm singuri:
Pentru că ne gândim la viitorul nostru ca la o persoană complet diferită.
(Gen: „Lasă, viitorul eu o să se trezească la 6 să alerge.” Realitatea: Viitorul tu doarme tot tu.) - Cum să-ți setezi obiective reale și realiste.
Să zici „nu mai mănânc zahăr niciodată” e ca și cum ai zice „mă mut pe Marte mâine”.
Începe cu „nu mănânc dulce până la prânz”. (Apoi mai vedem.) - Meditația, somnul și pauzele – combustibil pentru voință.
E greu să reziști tentațiilor când ești obosit, stresat și flămând.
(Adică cum e un părinte după ora 20:00.)
Verdict Bica:
„Puterea voinței” e manualul de utilizare al creierului tău impulsiv.
Nu te bate la cap, nu te judecă. Te învață cum să-ți iei mintea de mânuță și s-o duci, încet, spre direcția corectă.
Nu pe autostradă, ci pe jos, cu pauze și momente în care vrei să te întorci. Dar te duci.
Dacă ai copii, stres, dulciuri prin casă și planuri nerealiste –
cartea asta te salvează de tine însuți. Sau cel puțin, te face să nu te urăști dimineața.
