Cum era sa ignor o carte cu numele acesta? Tocmai eu? Jean Bica!? Nu am facut-o, ba mai mult am si citit-o. Si dupa, in exces de zel am cautat sa citesc ce zic altii despre ea. Am gasit doar critici acerbe, de a dreptu’ rautacioase, bulversante…si prezentari seci piaristice ale cartii…Deci, daca m-as lua dupa criticii Mariei Manolescu, de fapt ai cartii sale, nu e o carte tocmai buna. Mie insa mi s-a parut o carte OK. O carte pe care o citesti usor si repede, nu are mai mult de 200 de pagini. O miniradiografie a unei societati normale, a unei comunitati urbane ale carei destine se invart intre bodega din colt, buticuri, fantasme sexuale, bani si viata de zi cu zi. “Halterofilul” este un fost muncitor de santier devenit patron de MaxiBar si vedeta fara sa vrea. Si cum orice patron care se respecta e gras, chel, cu o ciuperca intre degetele de la picioare si inevitabil are si nevasta si amanta. Multe intamplari stranii decupate dintr-un film SF parodiat. Desi se vrea poate o poveste serioasa, cu mesaje grele, cartea este una de RATB…o citesti intre statii si te relaxezi pana sa intri in contact cu atmosfera de munca.
Cei de la Polirom zic: “Romanul de debut al Mariei Manolescu exceleaza prin scriitura, prin crearea unei atmosfere de periferie surprinzator de bine conturata. Personajele pitoresti – femei care viseaza cariere de stripteuse sau fosti muncitori deveniti proprietari de baruri –, precum si situatiile suprarealiste create de autoare aduc cartii o doza consistenta de umor fin, ironie. Dincolo de stratul de suprafata, exista un fond moralist, un fond in care se tese o metafizica a textului si in care descoperim acele „iluzii” prin intermediul carora o carte isi construieste atuurile pentru a se intipari in memoria noastra”.
Dar cel mai bine despre carte vorbeste chiar ea. Asa ca am sa redau un pasaj din carte: “Soţia lui e o vacă grasă, roşcată şi cu mustaţă, care a venit odată la MaxiBar singură şi a băut două sute de coniac şi s-a pişat pe ea şi a strigat că ea se împuşcă ca Anna Karenina (da aia parcă nu s-a împuşcat?), fiindcă toată viaţa ei a visat la un bărbat ca Marlon Brando (da ea a văzut Naşu abia anu trecut, la televizor, când i-a plecat băiatu în America…) şi că ea a construit socialismul şi că îi pare rău că nu l-a denunţat pe bărba-su care i-a afumat treizeci de ani tapetul cu Kent, fir-ar al dracu, care s-a futut cu toate asistentele lui, toate blonde, după care a borât pe Mariana, că era blondă şi ea, abia se vopsise săraca, şi i-am chemat un taxi şi l-am plătit io, ştoarfa, i-am zis lasă, că domnu doctor mă tratează, vă tratez şi eu pe dumneavoastră!— Soţia mea e o femeie extraordinară, şi cu toate acestea, mă rog, suntem oameni în toată firea, copiii sunt mari, din când în când mai trebuie şi noi să… nu prea des, dar trebuie, mă înţelegeţi, domnu Popa?— Adică să mă achit de datoria conjugală?I-am zis-o! Am citit asta într-o broşură de la Martorii lui Iehova. Sau de la un partid? Mă rog, l-am impresionat, cu toată facultatea lui! Oare să-i zic şi de Contesă?— Domnu Popa, soţia dumneavoastră mi-a mărturisit… e datoria mea, un doctor e ca un fel de duhovnic…— E pe moarte?— Vrea un copil!Trebuie să recunoaşteţi că, dacă aţi avea aproximativ cincizeci de ani şi toate celelalte, vestea asta v-ar cam lovi în moalele capului”.
Autorea acestei carti, Maria Manolescu, are numai 28 de ani (nascuta in 1980), deci ar putea recidiva cu alte romane, aceasta carte fiind debutul ei editorial.Cartea a fost editata de Polirom in 2006 si se mai gaseste in librarii, sau in anticariate, la pretul de 50.000 lei. Sper ca v-am convins ca ar putea fi o lectura lejera intre doua romane ale lui Cehov sau Balzac. Daca nu, nu e bai, merge si un Cancan sau o Libertatea, diferenta e totusi minora.
