“Sex and the city” dambovitean – Jonglerii cu parfum de…spital!

Povesteam la inceputul acestei saptamani o intamplare din Ploiesti, o intamplare pasnica fara un subiect concret si fara sa aibe o concluzie clara. Insa in urma ei mi-a fost amintita o alta intamplare care se putea finaliza rau. Pe aceasta cale ii multumesc Corinei ca mi-a adus aminte si ca m-a aparat atunci cand era cazul.
Era aceeasi perioada la care am facut referire in postul anterior al rubricii. Dupa ce am terminat incursiunea in Cluj si inainte de a ajunge la Ploiesti jobul m-a dus la Brasov. Frumos oras. Doar ca eu nu l-am vazut in momentul respectiv…nu am avut timp…am fost foarte ocupat. Ocupat sa jonglez intre fete. Si jongleria mea a avut pe parcursul unei saptamani patru fete. E adevarat ca in acelasi moment nu erau decat doua, maxim trei…deci mare scofala nu era. Insa din cauza uneia dintre ele era sa imi platesc scump jongleria.
Ca de obicei imi organizam singur prezenta la targ. Doar ca de data asta aveam asigurata cazarea de angajator care avea o garsoniera undeva in marginea (destul de rau famata) a Brasovului. Asa ca nu a trebuit decat sa imi caut o hostessa. Prin intermediul organizatorilor am gasit-o pe Corina…cu care mai tin legatura si acum, ea fiind cea care mi-a adus aminte de aceasta intamplare. Relatia cu ea a fost de la inceput una foarte buna. Eram amandoi la fel de relaxati in ceea ce ne priveste…astfel ca relatia intre asa zis sef si asa zisa angajata a fost una normala. O saptamana cat am stat in Brasov mi-a fost si amanta si confidenta si prietena si era sa imi fie si « belea ». Se pare ca ne-am placut reciproc inca de la inceput…asa ca totul a decurs lin, fara ca unul dintre noi sa se streseze sa il seduca pe celalalt. Asa primele doua nopti ni le-am petrecut impreuna…dupa care a aparut la un stand alaturat o noua domnisoara. Una plina de surprize. Cred ca avea abia 20 de ani, foarte haioasa, creatza si copilaroasa. Mi s-a parut un personaj interesant si ca atare am si afisat interesul…si cum ea nu era chiar atat de copilaroasa cum parea…s-a prins si a raspuns promt interesului aratat. Pana aici nimic spectaculos. « Copilul » nu stia despre Corina, Corina stia de « copil », ba mai mult…chiar ma ajutase. Pana aici situatia era usor de gestionat gratie Corinei care a inteles ca prezenta mea in Brasov este una cat se poate de scurta si a profitat de moment si atat. Insa, eu plecasem din Bucuresti unde aveam deja o relatie si incercam sa imi seduc o colega. Colega nu stia de « relatie », « relatia » nu stia nici de colega, nici de « Brasov », « copilul » din Brasov nu stia nici de « relatie », nici de Corina, nici de « colega ». Poate aceasta imbarligatura creata ar fi trebuit sa imi dea de gandit…si sa ma potolesc, dar nu am facut-o. Asa ca pana sa vina week-endul situatia era stranie…suna telefonul, fugeam de langa « copil ». Suna colega si pe fir era « relatia », trebuia sa jonglez intre actuale, posibile si foste…Nu obosisem de fel…si nici nu incurcasem inca borcanele. Ba chiar eram in plina forma, aveam ceva experienta…insa imi era destul de greu, dar ma incalzeam la gandul ca odata plecat din Brasov situatia o sa intre in normal, asa ca profitam…si daca « copilul » era indisponibil dupa program, ma intalneam cu Corina…Sincer ma simteam mai relaxat asa…cu ea nu era nevoie sa fiu atent ce fac si cum…
Odata cu week-endul, ca m-a prins si unul d-asta, s-a cam imbacsit situatia. « Relatia » a profitat ca eu eram in Brasov si a venit sa imi faca o vizita. Nimic aiurea. Insa se ingreuna situatia. Acesta a fost cel de-al doilea semn ca ar fi trebuit sa ma potolesc…dar nici acum nu am facut-o… Cu brasovencele la targ, cu « relatia » in oras si « colega » la telefon…am considerat ca pot jongla ca si pana acum…si asa am si facut. « Copilul » a fost trimis la joaca ca sa nu imi strice mie « apele » prin simularea unei certe. Corina era de partea mea si stia prin ce trec. « Colega » era o problema numai daca suna seara cand eram alaturi de « relatie ». Dar seara imi inchideam telefonul si situatia s-a rezolvat. Cand am pus la punct toate aceste amanunte si ma linistisem…apare cea din urma problema si cea mai grea, dar mai ales…de unde nu ma asteptam.
Corina este o tipa destul de versata, asta si din cauza cartierului in care s-a nascut si statea, celebrul cartier Noua. Pentru ca era o fata frumoasa si descurcareata, ca sa supravietuiasca acolo avea nevoie de un protector la care ea zice ca apela foarte rar…ba chiar deloc. Important era sa se stie a cui e in cartier ca sa nu aiba ea probleme. In rest relatia lor era una platonica. Ea stia cine o protejeaza, el stia de ce o protejeaza. Din cand in cand se mai intalneau si viata mergea inainte, ea isi vedea mai departe de facultate, el de treburile lui. Parea o intelegere amiabila in conditiile date. Cel putin asa ma asigura Corina, eu refuzand sa inteleg situatia. Nu am stat niciodata in acel cartier si nici nu am fost vreodata fata.
In una din ultimile zile, dimineata devreme, dupa ce “relatia” s-a reintors la Bucuresti…am sunat-o pe Corina si am rugat-o sa ne intalnim. In ciuda faptului ca era circa 5 sau 6 dimineata a spus ca vine. Trebuie mentionat ca toate intalnirile noastre, facand exceptie timpul petrecut la stand cand aveam o relatie strict profesionala, era genul « conspirativ ». Adica nu mergeam in spatii publice. Eu ma duceam acasa si dupa 30 de minute, poate o ora, venea si ea. Si stateam acolo toata noaptea. Asta pentru ca ei ii era teama sa nu fie vazuta de vreun tovaras al « protectorului » ei. Nu prea am inteles eu chestia asta…dar m-am conformat.
In dimineata respectiva, contrar intelegerii noastre, ne-am intalnit in oras si am mers impreuna acasa…ne-am luat o sticla de bautura si am stat impreuna pana pe la pranz cand trebuia sa mergem sa inchidem standul. Pana aici nimic spectaculos. A fost cateva ore foarte linistitoare si frumoase. Insa, inainte de a pleca de acasa spre expozitie, Corinei ii suna telefonul. Era « protectorul » care vroia sa stie unde e. Sansa mea, o sa intelegeti mai tarziu, a fost inspiratia de moment a Corinei care i-a spus ca a venit sa fie platita ca eu trebuie sa plec spre Bucuresti si nu mai aveam timp sa mai vin sa o platesc. Daca ea se balbaia sau mintea zilele imi erau numarate pentru ca protectorul era informat deja unde e si cu cine…Corina fusese vazuta de un tovaras a acestuia care l-a si sunat sa-i zica.
Pasul urmatorul a fost ca eu am fost nevoit sa ma duc sa imi strang lucrurile si ea sa se duca sa se intalneasca cu el.
Cat strangeam m-am trezit cu Corina si « protectorul » ei. El a vrut sa ma vada si sa ma intrebe de sanatate, se pare ca ea nu il convinsese pe deplin si a vrut sa se asigure ca e asa… Daca mai aveam dubii ca e cazul sa o intind din oras…acum ne stersesera toate.
Discutia cu « protectorul » Corinei a avut darul sa ma convinga. Tipul era exact asa cum mi-l inchipuiam, ras in cap, cat un dulap cu patru usi, imbracat tot in negru, haine stramte si lucioase. Nu ii lipseau nici ochelarii de soare, desi era timp de ploaie. El m-a amenintat, eu l-am asigurat de profesionalismul meu, i-am multumit pentru vizita,
am incarcat in masina venita in acest scop de la Bucuresti, m-am « incarcat » si eu…si dus am fost in cel mai scurt timp.
Certitudinea ca am scapat dintr-o mare incurcatura am avut-o abia cand am ajuns la Bucuresti si am avut curiozitatea sa caut pe Google numele celui care ma asigura ca ma duce sa respir aer curat. Bine, el a spus-o mai frumos : « Te bag in portbagaj si te duc in padure si ramai acolo legat pana te gaseste vreun urs flamand ! ».
Pai da ! Am zis !

Dragoste, bârfe și aventuri urbane cu parfum de Dâmbovița – tot ce nu ți-a spus Sex and the City despre viața îti spune Jean Bica.