Dragi părinți,
De multe ori, noi părinți suntem mai buni la a vorbi decât la a asculta. Auzim cuvintele pe care le spun copiii, dar ratăm mesajul real din spatele lor. Suntem prinși în propriile noastre gânduri, cu ochii pe telefon, cu mintea la listele de făcut, în timp ce ei ne vorbesc despre temerile și bucuriile lor.
A asculta cu adevărat înseamnă a fi prezent. A lăsa deoparte tot ce te distrage și a-i acorda atenția ta totală. Să-l privești în ochi și să-i spui: „Sunt aici. Te aud.”
Un copil nu-și exprimă întotdeauna emoțiile în cuvinte. O criză de plâns pentru o jucărie pierdută poate fi, de fapt, o cerere de a fi văzut și înțeles. Un comportament neobișnuit poate ascunde o teamă. Atunci, rolul nostru de părinți este să „citim” printre rânduri, să-i validăm emoțiile și să-i arătăm că sentimentele lui, oricât de mici ar părea, contează.
Ascultarea activă este un dar prețios pe care i-l poți face. Un dar care-i spune copilului tău că este important și că nu e singur în lumea asta. Aici ne găsește și îi suntem aproape noi, părinții!
Cu drag,
