Dialoguri imaginare – Și inima mea are o inimă!

Intr-un vagon imaginar de metrou care ajunge intr-o statie imaginara, doi tineri coboara. El o ridica pe ea pe un scaun pe peron.
– Ia, sa vezi si tu cum e sa fi deasupra, ca apoi o sa fiu eu tot timpul…si rade cand ea era nedumerita si privea in jos nauca.
– Data viitoare o sa fi deasupra…dar dedesupt nu o sa mai fie nimic! replica ea si sare in spatele lui.
– Crezi ca pot sa mor?
– Ce m-am ingrasat asa de tare? spuse ea din spatele lui
– Nu, tu ai fost dolofana tot timpul, m-am obinuit…ma gandeam daca pot sa mor din supradoza. In fiecare zi am nevoie de o doza de “tine”. Ce o sa se intample cand o sa iau supradoza? O sa mor?
– Cu siguranta! Si pe crucea ta o sa scrie…”a murit ca fraieru din prea multa dragoste”. Adica ce? Pot sa fiu prea mult pentru tine in vreun moment? Eu ma droghez cu tine…dar nu mi-e teama de supradoza…pot sa mi te injectez in vene ca nu mor, pot sa imi schimb si sangele cu tine…o sa traiesc mai mult…Dragoste nu ucide, doar lipsa ei.
– Si atunci o sa ne amestecam? Ca in versurile din Vama Veche?
– Unii te vad numai pe tine/Altii ma vad numai pe mine/Ne suprapunem atat de perfect/Incat nimeni nu ne poate zari deodata…Blandiana, parca!
– Iete-te, bre, ce poeticoasa esti…ia da-te jos de pe mine ca m-ai cocarjat…Ce-ti mai place shaorma!
– O,da…
Au ajuns si ei acolo unde tot orasu s-a dus sa vada mormanu de fiare imaginare care trebuia sa fie un brad, cel mai mare din Europa!
– Iete-te,bre, ce crescu in mijlocu orashului…se mira ea.
– Mda, un rahat…intunecat!
– Afarã roiesc întunerici/Aici suntem noi luminosi!Asa ca nu conteaza…luminam noi si pentru el!
– Fata, esti predispusa la sinucidere…esti o neinteleasa…
– Da, dar tu ma iubesti si asa…o melancolica, nu?
– Mai mult decat ieri si mai putin decat maine!
– Da, ma aburesti mai mult decat ieri si mai putin decat maine…
– Nu, botzogash, te iubesc azi mai mult decat ieri si mai putin decat maine…
– Botzogash?!
– Da, nazdravan adica…
– Mda…aha! Stii? Acum si inima mea are o inima…si desena pe parbrizu unei masini o inima mai mare si inauntru ei,in stanga, o inima mai mica… Si aia esti tu!
– Dar de ce inima mea e mai mica?
– Pai si cum ai vrea sa fie…mai mare? Pentru ca dragostea mea pentru tine e mai mare decat dragostea ta pentru mine…

Si incet-incet…inaintau pe bulevardul plin de neoane de la reclame, plin de beculetze si vitrine luminate…dar toate paleau in fata luminii care o degajau ei… desi nu toti erau capabili sa vada lumina lor…doar cei care inca mai iubeau, inca mai simteau, inca mai doreau…restul treceau nepasatori pe langa gura casca la o lumina chioara si searbada de la instalatiile artificiale…