1.
Micul dejun e un sport extrem cu tata Jean – În fiecare dimineață e ca la Formula 1. Tonică vrea cereale, Vladone vrea omletă, tata Jean vrea doar liniște. Arde ceva, se varsă laptele, și desigur, dacă am avea câine parcă îl și văd cum fuge cu o felie de salam. Sport extrem? Mai mult triatlon cu obstacole emoționale.
2.
Mersul la școală: maraton cu obstacole – Între unul care și-a pierdut șosetele și altul care nu găsește ghiozdanul, plecăm din casă cu o întârziere regulamentară de 12 minute. Noroc că avem traseu optimizat: scări, lift, panică și o înjurătură din partea vecinelor întâlnite în cale.
3.
Lecția de engleză, varianta bărbătească – În familia noastră, „What’s your name?” primește răspunsul „Lasă-mă că-s obosit”. Învățăm engleză cu dicționarul în mână și nervii tatălui în pragul cedării. Tonică zice că „homework” e opțional. Vladone traduce „shut up” cu „te iubesc”.
4.
Întâlnirea cu diriginta – Îmbrăcat „casual-tătic”, cu tricou pătat și speranțe slabe, am dat ochii cu diriginta. A fost un interogatoriu cu accent de pedagogie modernă. Vladone stătea drept ca un sfânt, dar ochii lui spuneau „să scap viu din asta, Doamne-ajută!, și mă fac băiat cuminte”. Multe rugăciuni ascultate, nici o promisiune onorată.
5.
Sâmbăta tatălui e duminica copiilor – În timp ce eu visez la somn, ei se trezesc la 6:45. Taekwondo, fotbal, replici filozofice despre viață și moartea broscuței de pluș pe care au executat-o de i-a sărit vata din ea. E duminică pentru ei, dar pentru mine… e o luni prelungită.
