Ritualul igienei la copii și provocările unui părinte
În fiecare familie există un copil care se spală din oficiu și unul care trebuie convins cu promisiuni, amenințări sau filozofie. În cazul meu, Tonică a fost ambasadorul „dușului săptămânal”. Pentru el, apa curată era un fel de dușman invizibil care îi răpea cele mai bune idei de fotbal și literatură.
Tonică și teoria apei
Acum vreo doi ani, cu părul lung, fin și gene de fetiță indiană, Tonică susținea că transpirația e „naturală” și că șamponul distruge „echilibrul capilar”. Iar dacă aveai noroc să-l prinzi sub duș, era mai scurt decât o reclamă la pastă de dinți: stropea un pic chiuveta, șampona doar aerul și iesea victorios: „Gata, m-am spălat!”
Tatăl, paznic de igienă
Rolul meu? Să fiu dictatorul săpunului. Să negociez ca la ONU și să veghez ca un portar la poarta băii. Și, cu toată fermitatea mea de tată, știam că într-o zi o să vină o fetiță care o să-l întrebe: „Dar tu nu te speli?” – și atunci, toate predicile mele vor părea aur curat. Acum își freacă părul mai abitir ca Aladin lampa!
Citește rubrica JURNAL DE TATA JEAN – MANUAL DE SUPRAVIEȚUIRE ÎN PARENTING – Am fost ”tati”, sunt ”tata” si ma pregatesc sa fiu ”babacu’ ”. Manual de supravietuire in parenting. Tata Jean versus Vladone si Tonica.
