Povestea vietii

In urma cu cativa ani incepeam pe acest blog o rubrica care atunci se numea „Povestile Bucurestiului”. Totul a pornit de la un acordonist tzigan care a stat la povesti cu mine atunci am realizat ca… fiecare om are o poveste. Fiecare obiect are o poveste. Mai frumoasa sau mai simpla. Fiecare om, indiferent cat de important sau interesant ne pare, ascunde o poveste din viata sa, de care este sau nu constient. Franturi din viata, amintiri, povesti… Fiecaruia dintre noi ne plac povestile, sa le ascultam sau sa le spunem. Unii sunt fascinati de posibilitatea de a le trai, altii de a le spune si cei mai multi de a le asculta. Povestile se ascund in faptele aparent banale de viata. Povestile se ascund in marile realizari ale vietii. Povestile se ascund…dar nu pentru totdeauna.
Din punct de vedere stiintific « interviul de tip povestea vietii (istoria vietii) ofera un model ce poate fi aplicat in numeroase discipline: sociologie, antropologie, etnologie, istorie, psihologie, consiliere si terapie. Dintre metodele de cercetare calitativa, povestea vietii ne ajuta sa intelegem mai bine traiectoria psihosociala a persoanei intervievate » (Atkinson Robert – Povestea vietii. Interviul, Ed. Polirom, 2006). Insa nu aceasta este scopul meu. Nu imi propun sa abordez acest stil de interviu in mod stiintific, chiar daca efectele povestirilor (istoriilor) vietii vor putea servi in scop terapeutic sau ca analiza si documentare pentru vreun student sau pasionat de antrologie, socilogie, psihologie, jurnalism sau stiinte inrudite cu acestea. Povestile (istoria) vietilor care au aparut aici sunt adunate de mine, Jean Bica – un oarecare caruia ii plac povestile altora si caruia ii place sa povesteasca sau repovesteasca, un om normal si simplu care poate fi oricare dintre cei care citesc aceste randuri. Povestile (istoriile) adunate aici apartin unor oameni pe care i-am intalnit de a lungul timpului, in metrou, pe strada, in piata sau aiurea. Sunt povesti ale unor oameni normali care de buna voie sau la indemnul meu si-au dezvaluit viata sau o intamplare din ea. Povestile (istoriile) mele nu sunt transcrise intocmai, dar sunt reproduse pastrand particularitatile limbajului, linia discursului, ordinea informatiilor si mai ales faptele evocate de autor. Mai exista insa si povesti inchipuite cu oameni reali. Povesti care reproduc insa fapte reale, insa din varii motive nu am avut o discutie cu acele persoane , aceste fiind motive mai putin importante, importanta fiind povestea lor. Nu vreau sa realizez un act stiintific, ci sa recreez o stare, un sentiment… Acela pe care l-am simtit si eu atunci cand am intalnit, reintalnit sau m-am gandit la persoana despre care scriu. Nu vreau sa stric o poveste buna pastrand adevarul istoric in totalitate. Un mic retus da sens si culoare povestii, fara sa ne departam de autentic.
Unele dintre persoanele si povestile lor aparute in aceasta rubrica pot fi controversate, banale, antipatice pentru multi dintre cei care le vor citi, insa nu vor putea fi ignorate. Atat povestitorii, cat si povestile lor completeaza un puzzle al vietii, cu bune si rele. Ei (povestitorii) si ele (povestile) sunt reale, exista, chiar daca uneori vrem sa ascundem sau sa negam aceasta. Nu ii (le) putem ignora, putem insa sa ii (le) ascultam, intelege si in ultimul caz sa ni le explicam.
Povestile din aceasta rubrica sunt povestile adunate de mine, insa fiecare dintre cei care citesc pot participa la acest « depozit » de povesti (istorii) de viata. Cine are de spus o poveste, a lui sau a cuiva mai apropiat sau nu, pot trimite textul pe adresa mea : jean.bica@gmail.com, eventual cu fotografia povestitorului pentru ilustrare.
Fiecare om are o poveste. Fiecare obiect are o poveste. Mai frumoasa sau mai simpla. Fiecare om, indiferent cat de important sau interesant ne pare, ascunde o poveste din viata sa, de care este sau nu constient. Fiecaruia dintre noi ne plac povestile, sa le ascultam sau sa le spunem. Unii sunt fascinati de posibilitatea de a le trai, altii de a le spune si cei mai multi de a le asculta. Povestile se ascund in faptele aparent banale de viata. Povestile se ascund in marile realizari ale vietii. Povestile se ascund…dar nu pentru totdeauna.

”POVESTEA VIETII” – Fragmente de viață, întâmplări reale și lecții învățate (sau cel puțin încercate) – povestiri care te fac să zâmbești și să te gândești.