Stereotipurile reprezinta opinii gata facute, care se impun ca si clisee membrilor unei colectivitati. Stereotipurile sunt franturi de realitate care au fost preluate si folosite de o masa extinsa de oameni. Astfel in mediu economic si pseudo-economic romanesc circula o multime de fraze : “In Romania nu poti face bani”, “statul nu te lasa sa castigi…” , “nu te poti imbogatii in mod cinstit” si multe alte idei care ne-au creat o imagine partial falsa.
Dupa ’89, in Romania, exista o timida lupta intre doua categorii de oameni – business man-ii, acei profesionisti care s-au lansat in afaceri mai mult sau mai putin intr-un mediu proprice, dar legal si bishnitz man-ii, acei oportunisti, “tunari”, “miliardari de carton” sau cum dorim sa le mai spunem care nu au prea multe elemente comune cu termene ca : strategie, plan de afaceri, investitie etc., dar care insa intretin economia subterana.
Raportul intre business man si bishnitz man tinde sa se incline net in favoarea celui din urma. Micile afaceri de familie bazate pe cumpararea cu sacul, cu sau fara acte valabile, din en-gross-uri si trasportul cu metroul sau alt mijloc de transport in comun si, in final, comercializarea cu un adaos economic mai mult sau mai putin semnificativ sunt cele care predomina in Romania.
Fenomenul este cu atat mai interesant cu cat opinia publica este mai atenta si mai informata despre Complexul Comercial Europa (de astfel desfintat, pare-mi-se, ca entitate, insa present ca si spirit), decat despre Centrul de Afaceri Izvor (exemplele nu reprezinta etaloane, dar sunt relevante pentru ideea de mai sus).
Business man-ii sunt o categorie in formare in Romania. Nu se bucura de o imagine clar conturata in opinia publica, sunt o categorie care se regaseste si care reuseste sa se strecoare in atentia generala doar prin intermediul celebrelor si extra uzatelor de acum “Topuri …”, clasamente care insa nu le apartin in totalitate, ci dimpotriva s-ar putea sa fie o impartinere relativa egala intre cele doua categorii enuntate. Mai mult, pentru publicul larg diferenta dintre business man si bishnitz man este greu perceptibila. Astfel ca se crede ca in istoricul oricarui business man trebuie sa fi existat macar un moment in care a fost bishnitz man. Chiar si investitiile la Bursa sau afacerile imobiliare nu sunt vazute ca fiind “business”, ci “bishnitz”.
Profitarea de oportunitati, viziunea, puterea de a risca sunt apanajul unui bun om de afaceri, insa aceleasi calitati pot fi regasite si la un simplu “valutist” sau “buticar”. Astfel ca se ridica intrebarea: “Care este diferenta dintre business man si bishnitz man? Unde se opreste unul si unde incepe celalalt? Care dintre cei doi conteaza in economia romaneasca actuala?”. Dincolo de nivelul de cultura, conturile din banca si prestanta diferenta o face transparenta in afaceri. Astfel ca apare necesitatea unei a treia cai, in care mediu de afaceri se bucura de o cultura organizationala si un mediu legislativ proprice. Astfel ca simpla calitate de bishnitz man nu mai este suficienta pentru asigurarea abundentei. Aceasta a treia cale presupune o atentie sporita a statului fata de mediu de afaceri dublata de o responsabilizare a oamenilor de afaceri care vor alege calea unor afaceri transparente unde riscul este strict apanajul practicilor economiei si nu influenta proastei implicari a statului.
Insa in lupta celor doua entitati iese castigatoare o a treia, homopoliticus. Homopoliticus este acel bishnitz man care s-a saturat sa care cu portbagajul si nu a mai investit in lucruri si metode de a frauda statul care il fura prin toate metodele, ci a investit in relatii. E acel bishnitz man care a realizat ca statul nu trebuie eludat, ci trebuie profitat de el. Si cum toti cunoastem pe cineva care cunoaste pe cineva ne-am trezit incet incet ca s-a mai nascut o categorie, homopoliticus. Tot la homopoliticus a (in)(e)voluat si businessman-ii care au obosit sa fie homocorectus si sa vada cum afacerile lor corecte se duc pe ”apa sambetei”. Astfel ca businessman-ii sunt o categorie pe cale de disparitie odata cu “atacul taxelor” de la stat care au inghetat orice initiativa.
