inel cerere maimutza
Jurnal de ginerica – Operatiunea “CERE MAIMUTZA DE NEVASTA!”
18 februarie 2009
graffiti 745071 640
Frânturi de optzecistă (1980)…
20 februarie 2009

Jurnal de ginerica:”Nunta e un virus care se ia?”

Intrebarea despre nunta o am de mai mult timp… Pai cand aveam vreo 23 – 24 de ani a inceput prima data sa apara in jurul meu virusul…se pare ca insa eu aveam anticorpii necesari. Dar persoanele din aturajul meu, nu…si cadeau ca spicele in fata secerii…unul cate unul. Si parca se lua de la unu’ la altu’. Apoi a fost o perioada sanatoasa. Mai cadea cate unul cand si cand…nimic spectaculos. Cate un « virusat »/« virusata » mai merge. Doar ca pentru mine nu era prea funny sa ma duc sa-i vad cum sufera. Ii intelegeam ca asta a fost sa fie, s-au virusat, sunt bolnavi, dar eu ce vina am ? De ce trebuie sa-i vad cand sufera ? Nu de alta, dar sunt si eu un suflet si nu pot sa nu sufar cand vad ca altii se chinuie. Asa ca ma gandeam ca atunci cand m-o plezni si pe mine boala…o sa sufar subtil.

Anul trecut a fost prapad…a fost epidemie. Nu cred ca mi-au mai ramas cativa prieteni neatinsi de cumplita boala. Era foarte trist. Sa vezi cum cad unul cate unul. Cica se scrisese si in stele ca o sa fie o epidemie de nunti. Ca cica era anul Shobolanului. Asa si ? Ce treaba are ? Adica de ce sa ma insor eu in anul Shobolanului ? Ma si puneam in pielea lor si ma intrebau copiii : « Tati-tati, tu cand te-ai insurat…cand a fost » si eu plin de importanta sa le zic : « In anul Shobolanului, dragii tati ! ». Bai, ma leshi ! Da’ de ce ? Cum sa te insori in anul shobolanului. Dar asta e…boala nu are gura sa intrebe asa ca asha fu sa sa fie…anul trecut fu epidemie, anul asta fu…Jean Bica. Deci daca anul trecut fu anul shobolanului, anul acesta e « Anul Jean Bica ! ». Apropo, anul asta e recunoscut si « Anul boului/bivolului » !. Pai nu m-am orientat si eu ?! Nu-s eu destept ? E anul meu !
Dar asta nu e tot…nunta asta chiar e un virus. Pai pe langa ca se ia de la unul la altul…dar se mai si transmite si altfel. Pai eu sunt bolnav, eu duc virusul, dar efectele se resimt si la cei din jur. Adica eu ma insor, dar se agita restul lumii. Pai cum vine asta ?
Pai nici nu am apucat sa anunt lumea ca eu si maimutza ne casatorim, in fine…intentionam, ca deja s-a imbolnavit lumea. Care mai de care mai agitati, mai curiosi, mai dornici de dat idei si sfaturi. Ca si cum abia ajungi intr-o tara straina si te si invadeaza bashtinashi sa iti zica ca e bine sa faci asta si asta. Si tu abia daca ai atins pamantul…tu esti inca psihic in avion, esti in nori. Dar lasa ca te aduc ei cu picioarele pamant. Si ce pamant, nisipuri miscatoare nu alta ! Cu entuzism si aplomb esti luat pe sus si ti se spune ce sa faci, cum sa faci, unde sa faci si tu habar nu ai unde te afli si ce vrei sa faci. Virusul e devastator, lucreaza perfid si pe suprafata mare. Se ia de la unul la altul in jurul tau. Si te trezesti ca la un moment dat nu mai e nimeni nevirusat si ca nu mai stii ce ai de facut ? Sa incerci sa-i tratezi pe ei sau sa te ocupi de boala ta ? Pe ei i-ai trata tu…dar se pare ca lor le place boala. Sunt atat de entuzisti si bucurosi ca nu mai stii ce e de facut ? Asa ca te trezesti peste noapte coborat violent din norii tai si bagat intr-o cursa de cobai in care trebuie sa alergi contra cronometru…esti intr-o roata in care nu poti sa iei pauza, nu ai voie. Alergi si cei din jur, clar atinsi de efectele virusului (in mod surprinzator sunt atinsi, desi nu au virusul, ca doar nu se casatoresc ei), te tot « biciuiesc » cu sfaturi (in mod sigur) « bineintentionate ». Evident ca tu acolo in roata nu mai stii unde sa asculti. Alergi si stai cu urechiile ciulite in toate partile. Si din toate partile se aud sfaturi.

Paradoxal e ca nu stiu pe nimeni cu experienta la activ…toata lumea a suferit o singura data de acest virus, dar parca ar fi fost « pe moarte ». Dupa ce ai avut odata virusul, parca esti expert in el. Stii tot, indiferent de cum a fost virusul tau si mai ales cand ! Mai mult, culmea, cu cat ai mai multi virusi la activ credibilitatea ta scade. Un alt paradox. Asa ca de ce toata lumea se da experta ? Cand toata lumea are cam aceeasi experienta. In fine…mai studiez problema.
Dar nu ma vindec eu ?! Las’ ca ii « vindec » eu pe toti, daca o mai fi vreunul vindecabil !

Citeste si celelalte episoade din rubrica „Jurnal de ginerica” (CLICK AICI!)

Vine o vreme cand din animalul salbatic care te stii esti domesticit si te asezi pe langa casa omului. Jurnalul unui inceput. Mai intai ginere, apoi sot si in viitor: tati, tata, babacu, ăl bătrân si defunctul. Asta e doar inceputul sfarsitului. 

1 septembrie 2025
DUPĂ 20 DE ANI – Jurnalul lui Jean Bică și MAREA REVENEALĂ
Istoria ultimilor 20 de ani Acum mai bine de 20 de ani începeam acest proiect: ”Jean Bica. Jurnalul unui oarecare!”. Am plimbat ”jurnalul” prin toate platformele: yahoo 360, blogspot, wordpress. A fost pe hi5, netlog, mess, facebook, s-a blocat ca […]
9 noiembrie 2009
Jurnal de ginerica – Cat costa 200 de mii de motive de enervare? CAM 200 EURO, ajutor de casatorie!
“Statul ocroteste familia…”, ya, right! Yeeees, oooof course! De nu se poate… Pai sa luam ca exemplu acest ajutor de casatorie de 200 de euro… Lansat cu surle si trambite, a mai ramas doar trambita si evident surlele…ca banii ii […]